Șeptică Clasică e un joc vechi de levate: 32 de cărți, câte patru în mână, și o regulă care îi încurcă pe toți cei care vin de la alte jocuri de cărți. Taie valoarea, nu culoarea. Nu ești obligat să răspunzi la culoare, o levată poate schimba stăpânul de câteva ori până o ia cineva, iar la numărătoare punctează doar zecile și așii.

Pachetul și împărțirea

Se joacă în doi, trei sau patru, cu un pachet de 32 de cărți, de la 7 până la as. Fiecare primește patru cărți, iar restul e talonul. După fiecare levată, mâinile se completează la patru, începând cu cel care a luat-o, cât timp mai e ceva în talon. Când talonul se termină, joci mai departe cu ce ai, până se golesc toate mâinile.

Ce taie o levată

Cel care deschide pune orice carte, iar valoarea ei hotărăște ce poate tăia levata. Taie o carte de aceeași valoare și taie orice șeptar. Altceva nu taie. Culoarea nu contează niciodată, iar orice altă carte doar se adaugă la teanc.

Levata o ia ultimul care a tăiat. Dacă n-a tăiat nimeni, rămâne la cel care a deschis.

O levată, pas cu pas

Doi jucători. Ai în mână zecele de cupă, zecele de treflă, șeptarul de pică și popa de romb și deschizi cu zecele de cupă. Adversarul taie cu zecele de pică, așa că deocamdată levata e a lui. După un tur complet, dacă levata ți-a fost tăiată și mai ai cu ce tăia, alegi: lupți mai departe (butonul Continuă) sau o lași (Încheie). Doar cel care a deschis are alegerea asta. Ceilalți doar răspund, câte o carte pe tur, cu ce vor.

La final sunt șase cărți pe masă, iar trei dintre ele sunt zeci. De-asta lupți: fiecare tur mai adaugă cărți, iar punctele de acolo îți spun dacă merită încă un tăietor. Levata nu se strânge singură. Cel care a câștigat-o apasă Ia, mâinile se completează și tot el deschide următoarea.

Cum se numără

Fiecare zece și fiecare as capturat face un punct. Sunt patru din fiecare, deci opt puncte la fiecare împărțire. Restul cărților nu aduc nimic la numărătoare; sunt muniție. Nu există punct pentru ultima levată și nici pentru cele mai multe cărți.

Punctele fiecărei împărțiri se adună. O masă obișnuită joacă nelimitat, până vă săturați, dar poate fi pusă în schimb pe o țintă de 4, 8 sau 21 de puncte, iar atunci meciul se termină după ce se joacă și se numără împărțirea în care o atinge cineva. Câștigă totalul cel mai mare.

Ultimul șeptar

Spre finalul împărțirii, talonul e gol și fiecare mai are două cărți. Ai urmărit grămezile: trei șeptari și trei zeci au ieșit deja. Tu ții șeptarul de romb și popa de treflă, iar adversarul deschide cu zecele de pică.

Dacă îți păstrezi șeptarul și pui popa, el ia zecele, apoi deschide cu asul, pe care abia atunci îl tai: unu la unu. Dacă tai acum, nu mai are cu ce lupta înapoi, așa că ultima lui carte trebuie să cadă peste a ta.

Doi la zero în loc de unu la unu, și n-a trebuit decât să numeri ce a ieșit.

Greșeli frecvente

  • Culoarea socotită tăietor. Un popă de pică pus pe un nouar de pică nu face nimic, pentru că un nouar îl taie doar alt nouar sau un șeptar.
  • Lupta dusă fără tăietor. După ce nouarul tău de pică a fost tăiat de un nouar de cupă, mai departe lupți doar cu un nouar sau un șeptar. Un popă de romb nu poate.
  • Punctul aruncat. Un as pus pe un zece de cupă nu îl taie. Doar își adaugă punctul la o levată pe care o ia altcineva.
  • Șeptarul risipit. Un șeptar cheltuit pe o levată fără puncte, cum e una deschisă cu optul de treflă, nu cumpără nimic.

Alt joc decât Șeptică Americană

Numele seamănă, jocul nu. Șeptică Americană se joacă cu 52 de cărți și e un joc în care scapi de cărți: șeptarul schimbă culoarea, ce-ți rămâne în mână se adună la scor, iar câștigă totalul cel mai mic. Aici strângi puncte, iar câștigă totalul cel mai mare.

Toate detaliile mesei sunt pe pagina de reguli a Șepticii Clasice.